EDUCAȚIE CU MULTĂ IUBIRE… PENTRU O VIAȚĂ NOUĂ…DIFERITĂ

     Este o problemă prost dezbătută la nivel național pentru că există particularități pe care nu le urmărim în evoluția elevilor noștri deoarece programa școlară nu permite, sau și mai grav, încercăm să modernizăm un sistem de învățământ vechi și incomod nouă dascălilor, opus oarecum dorințelor elevilor și părinților, amăgiți an de an de schimbările radicale ce vor avea loc.

     Societatea actuală naște idealuri diferite, marchează începutul unei noi civilizaţii, necunoscută şi poate imprevizibilă… o civilizaţie nouă care aduce cu sine şi impune noi stiluri familiale, modalităţi schimbate şi alternative de a lucra, iubi, trăi.

     Chiar dacă unora ne pasă, avem printre noi și ignoranți care în loc să construiască, dărâmă această civilizație remarcabilă ce deține deja propria sa perspectivă asupra lumii, propriile căi de a trata timpul şi spaţiul.

     Dacă însă vom reuşi să descifrăm mecanismele evenimentelor, aparent fără sens, ale acestei „premise revoluţionare” (A. şi H. Toffler, 1995) vom elimina , măcar parţial, confuzia, angoasele şi dezorientarea personală născută din conflictul dintre o civilizaţie muribundă şi una care aşteaptă a se naşte ca Phoenix-ul din propria cenuşă.

     Problema fundamentală pentru educaţia viitorului generată de revoluţia informatică – pe care o sesiza analistul american şi care trebuie rezolvată în prezent – este cea a reconceptualizării, aceasta depăşind cu mult problemele legate de resursele financiare, retribuţie a cadrelor didactice sau programe analitice.

     De asemenea, educaţiei i se impune proliferarea unor noi canale şi o vastă expansiune a diversităţii programelor precum şi un sistem de „înaltă – alegere (A. şi H. Toffler, 1995) care va trebui să înlocuiască sistemul restrâns de alegere, dacă e vorba ca şcolile să pregătească oameni pentru o viaţă civilizată în noua societate, nicidecum pentru roluri productive economic.

     Cu peste două milenii în urmă, Aristotel afirma vizionar că toţi cei care au reflectat asupra secretului de a guverna cetatea au ajuns la concluzia că aceasta depinde de modul în care este educată cetatea în general.

     De aceea, reconsiderarea importanţei educaţiei pentru societate în general şi recâştigarea a încrederii în educaţie şi şcoală sunt probleme esenţiale pentru aceste vremuri, probleme care depăşesc sfera teoreticului, deoarece progresul naţiunilor mari şi mici depinde de educaţie mai mult decât factorul economic, acesta din urmă neputându-şi realiza obiectivele în condiţiile în care educaţia şi produsele sale nu i-au pregătit terenul.

     Concluzia este că investiţia în educaţie este obligatorie, iar cei care întârzie să o facă vor asista la creşterea costurilor într-atât încât nu le vor putea achita niciodată.

     Astfel, educaţia încetează a fi o problemă strict pentru educatori, părinţi şi reformatori, ea devenind o problemă pentru toate sectoarele avansate unde se recunoaşte interdependenţa tot mai accentuată dintre educaţie şi competitivitatea globală.

     Nu este exclus ca în viitor diferenţele dintre indivizi, state şi continente să se facă pe baza nivelului şi calităţii actelor educaţionale.

     O calitate nouă presupune: o strategie şi o metodologie nouă, formarea omului nou prin nou, abordarea sistemică  a educației de oriunde, prospectare şi demersuri interdisciplinare şi transdisciplinare, independenţă şi dependenţă a subsistemelor de învăţământ, precum şi găsirea unui echilibru optim între schimbare şi continuitate.

     Toate acestea sunt doar câteva argumente care pledează pentru o nouă viziune asupra educaţiei care să se sprijine pe a învăţa să cunoşti, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti alături de ceilalţi şi a învăţa să exişti (J. Delors, 2000).

     A învăţa să cunoşti substituie volumul de cunoştinţe cu învăţarea metodelor prin care copilul să pătrundă esenţa demersului ştiinţific reprezentat de interogarea permanentă. „Noua abordare trebuie să îl înveţe pe individ să clasifice şi să reclasifice informaţiile, să evalueze veridicitatea lor, să-şi schimbe conceptele când este necesar, să treacă de la concret la abstract şi invers, să privească problemele sub un unghi nou – să fie profesor şi elev în acelaşi timp. Analfabetul de mâine nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu a învăţat cum să înveţe” (Herbert Gerjuooy, A. Toffler, 1973).

     A învăţa să faci presupune construirea unui nucleu flexibil care să ofere rapid accesul la o altă meserie, precum şi învăţarea creativităţii.

     Soluţia practică pentru realizarea unui asemenea nucleu flexibil este actualizarea programei analitice prin includerea numai a acelor conţinuturi care se justifică din perspectiva viitorului, precum şi o ofertă variată de programe orientată spre viitor.

La nivel teoretic este cât se poate de clar… ceea ce ne propunem însă, aplicabilitatea teoriei presupune schimbarea în primul rând a noastră.

     Nu pot învăța copilul să gândească pozitiv, dacă EU am să vin la școală plictisit și supărat; nu-i pot cere să fie vesel, dacă Eu sunt mereu trist; nu-i pot cere să nu mintă atâta vreme cât EU promit an de an că ceva se va schimba și în loc să simplificăm, complicăm;  nu-l pot învăța să iubească atâta vreme cât lui îi lipsește iubirea mamei și tatălui plecați în străinătate de nu știu câtă vreme, nu-l pot amagi că va ști, atâta vreme cât el nu a decis să fie prezent acolo unde sunt eu.

     Pentru mine elevii ideali ar fi:

·         receptivi;

·        curioşi;

·        gânditori independenţi;

·        bine informaţi;

·        activi mintal;

·        vorbitori buni;

·        profunzi;

·        conştienţi de valoarea lor;

·        creatori;

·        pasionaţi pentru nou şi soluţii noi;

         Cam asta încerc să-i învăț, cu multă iubire pe elevii mei: să fie curioși, să pună întrebări şi să caute sistematic răspunsuri, să stabilească cauze, să se implice, să cultive un scepticism politicos, să găsească alternative la atitudini deja fixate, să întrebe „ce-ar fi dacă…?”, să adopte o poziţie pe baza argumentelor temeinice şi să o apere în mod raţional, să ţină seama de argumentele celorlalţi şi să le analizeze logic, să realizeze asocieri între ceea ce a fost învăţat şi propriile experienţe, să le analizeze cauzele şi efectele , să imagineze soluţii pentru problemele ridicate.

           Elevii astfel formați, cred că vor putea fi cetăţenii potriviți pentru o societate deschisă.

     Asemenea cetăţeni trebuie să fie cooperanţi, dar în acelaşi timp capabili de a conduce; trebuie să manifeste toleranţă faţă de personale ce provin din cele mai diverse medii, dar totodată, să dea dovadă de iniţiative individuale; trebuie să fie ghidaţi de principii, dar mereu capabili de a identifica soluţia prin care, să se poată adapta la realităţi în plină schimbare.

     Te invit să-ți spui părerea, lăsând un comentariu în căsuța de mai jos. Pentru mine e importantă părerea ta, oricare ar fi aceasta,

Anca Preduș Ruva

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la EDUCAȚIE CU MULTĂ IUBIRE… PENTRU O VIAȚĂ NOUĂ…DIFERITĂ

  1. schwartz spune:

    …a educa nu inseamna acumulare industriala de informatii ptr atunci cand esti intrebat sa stii raspunsul,educatie inseamna sa dezvolti propria creativitate care vine din interiorul tau si nu din exterior,a amplifica ce este in stare latenta din fiecare copil,este la fel ca mersul ,trebuie ajutat pana mergi ,tu cu toata fiinta ta invata principiul si legile mersului pana cand acesta devina a doua ta natura….abia atunci poti experimenta alergatul,mersul cu pas alaturat,sariturile ,mersul cu spatele…..fiecare copil are una sau mai multe inclinatii naturale spre ceva,invatamantul trebuie sa afle care sunt si sa-l indrume in acea directie….

    • gabiruva@gmail.com spune:

      Apreciez punctul tău de vedere. Am observat că tot mai multă lume conștientizează importanța educației, dar o separă de sistemul clasic de învățământ. Poate că va lua naștere un sistem de educație complementar care va înlocui în timp actualul sistem.
      Îi invit pe toți cei care pot veni cu soluții să le promoveze, să le implementeze și să participe activ la schimbare.