Puiul de suflet…


…doarme.Şi tu şi eu, noi de ieri… mestecăm semantic infinitul.
şi azi…

Este un zbor către lume pentru că păsările şi-au înnodat cântecul în cununi de cuvinte şi zugrăvesc curcubeul pe fruntea cerului. Sub poarta speranţei sufletul tău brodează norii vis…oftând. Mi-ai acoperit cu aripa stângă întunericul şi…mi-e necesar uneori.


Ploaia s-a cuibărit de fiecare dată în palma mea, pentru că respiram greu…N-am ştiut să te strig…poate …şi te-am speriat.Tu zburai însă…pe alt cer !


Am alintat timpul…şi m-ai respirat către amiază, într-un zâmbet de cuvinte.

…elevilor mei,foști și actuali, cei mai talentați și cei mai buni, mici și mari, interesați sau dezinteresați,pentru cei care-și mai amintesc …cu dragoste …și multe speranțe.

Anca Preduș Ruva

 

Facebook Comments
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.