Dincolo de nimic…este pasiunea… curajul de-a putea sǎ fii ceea ce eşti!

Incomozi şi ciudați, dificili dar isteţi, adolescenții zilelor noastre devin obraznici când este vorba de drepturile lor.  Mereu interesați de nou în domenii diferite în care și  obţin reale rezultate, doar unii dintre ei adepți convinși ai “de ce- urilor ?”, rebeli în relaţiile cu ceilalţi, adolescenții pierduți în viziunea noastră depǎşesc uneori pragul nimicului prin pasiune, având curajul sǎ poatǎ fi ceea ce sunt!

 Sunt inventivi, cerativi, cooperanți până la un anumit punct unde se despart cu multă ușurință de tot ce-nseamnă școală…pentru că…este vremea să plecăm!!!

Anturajul copiilor noștri este de cele mei multe ori sprijin în sufletele-mpietrite de singurătate. Ne este greu să recunoaștem că nu mai facem educație acasă pentru că ne-am părăsit copiii…de o vreme…apucând drumul străinătății. Majoritatea părinților spun că au plecat pentru copii,este un gest de mare egoism. Cred că toți copiii părăsiți în acest fel ar prefera să meargă cu părinții sau să trăiască greu dar alături de mama și tata.  

Drumul ideilor acestor copii, mutilați oarecum sufletește nu mai există, sau este unul extrem de dificil pentru că performanța nu se naște peste noapte.

La fel se întâmplă și cu acei copii abandonați de părinții preocupați de funcții înalte, firme, investiții.

Acestor adolescenți palizi și fragili din multe puncte de vedere, le lipsesc provocările, sunt obișnuiți să facă fel de fel de tâmpenii pentru că rezolvă părinții printr-un telefon.N-au stat la vreo coadă în viața lor și n-au luptat niciodată decât poate pentru banii de buzunar pe care tata îi decartează la final de săptămână ca bietul copil obosit după cele 10 ore de școală dintr-o săptămână să se relaxeze în vreun club de noapte.

. Și paradoxal…la primul eșec al copilului cine este de vină??? Ghiciți ??? Școala…Poate…pentru că ar trebui să se știe că avem foarte mulți elevi care stau cu noi mai mult decât stau cu părinții lor..și discută cu noi ceea ce ar trebui să discute cu părinții lor și pentru asta nu se mai caută vinovații !

                       

Adolescenţii cred în “a fi”, dar este important sǎ înceapă sǎ respire pentru “a fi”, adicǎ sǎ înceapă sǎ exişte în viaţa asta şi sǎ aibă o anumitǎ atitudine!

                                                           Anca Preduş Ruva

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la Dincolo de nimic…este pasiunea… curajul de-a putea sǎ fii ceea ce eşti!

  1. Vasi spune:

    Subscriu!

  2. claudia spune:

    Cred ca nu ar trebui data vina pe parinti,oare cum e posibil sa oferi unui copil cele necesare cu o alocatie de 40 lei si salarii de 800 lei?Ne este destul de greu departe de ei si de casa ,dar daca am avea alte solutii mai bune ,credeti ca am pleca?Este foarte usor de judecat….

    • gabiruva@gmail.com spune:

      In acest articol nu e judecat nimeni. Pur si simplu e analizata o situatie care e reala. Si in plus, e data o solutie simpla: motiveaza-ti copilul astfel: „gaseste-ti un scop, lupta pentru el si vei vedea apoi o schimbare in propria atitudine fata de viata”.