Copilul meu nu citește !?!

…aud asta tot mai des, fie că stau de vorba cu un prieten, cu un coleg sau cu un părinte.

Este ca o boală națională…nu mai citim nimic, devenim din ce în ce mai nesimțiți și nepăsători… și paradoxal constatăm că ne este bine.

Sensibilitatea nu mai este o calitate ci trebuie să o eliminăm, pentru că mai nou, oamenii sensibili sunt cei slabi. Constat oarecum cu mâhnire, că această transformare a omului din nou în maimuță, este rezultatul înăspririi sufletului… și acesta devine subțire și greu în același timp pentru că nu este hrănit.

Un copil poate fi slab sau gras,când nu este hrănit corespunzător.

Așa-i și cu cititul.

Cartea trebuie adusă acasă, în primul rând. Apoi, prezentată copilului într-o notă atrăgătoare… așteptăm…dacă praful se așează pe copertă, o citesc eu…în fiecare dimineață la cafea. Cu siguranță copilul va întreba:
” Mama, ce citești?”

O să-i repet mereu: ” Cartea ce ți-am cumpărat-o ție!” nu pentru a-l face să se simtă prost, ci doar pentru a conștientiza că-și dorește și el să facă ce fac eu…mai ales că eu mă simt bine cu un lucru dăruit lui.

Există și copii care, după ce ați parcurs cei doi pași (achiziționarea cărții și prezentarea sa), rămân indiferenți.

Eu recomand în acest caz,  să-i fie întrerupte absolut toate activitățile, dar mai ales cele preferate( calculator, tabletă, desene,întâlnire cu prietenii), pentru a-i citi sau a-i povesti în cel mai rău caz, cartea pe care i-ați cumpărat-o.Nu uitați să îi subliniați ca a fost un dar, pe care l-a ignorat și o vreme n-o să mai primească altul.

ATENȚIE !!! Promisiunea, este promisiune!

După ce ați parcurs cei trei pași, eu cred că, totuși copilul dumneavoastră, va citi ! Este important să nu renunțăm niciodată să-i arătăm cum ar trebui să facă… pentru că… dacă nu avem răgaz și răbdare cu propriul copil, atunci ce pretenție să avem de la el???

Am întrebat la dirigenție, cum arată biblioteca de acasă?

Am avut răbdare să ascult toți elevii din clasă. Răspunsul a fost același…. NU AM!!!! Am fost toată ziua tristă!!!!

A doua zi am recomandat cartea  „Flori pentru Algernon-de Daniel Keyes”, menționând că ar trebui să fim fericiți pentru tot ce avem și ar trebui să apreciem asta!

Un copil aruncat în viață fără nici o carte citită este   nesigur, insensibil, incert și singur… foarte singur!!! Ar trebui fiecare părinte să conștientizeze viitorul copilului său și să și-l asume… pentru că școala recomandă dar părintele este primul responsabil de reușita copilului său!

Aștept părerile tuturor părinților interesați… și de ce nu chiar și părerile elevilor, cititori sau nu. Promit să vă ajut în măsura în care acest lucru este posibil.

Anca Preduș Ruva

 

Facebook Comments
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Copilul meu nu citește !?!

  1. schwartz spune:

    …..metoda mea care a dat rezultate si in alte domenii,i-am aratat 25 la suta din avantajul de a face ceva si 75 la suta ce va pierde daca nu face acel ceva…….