Un articol născut din frustrare…

Fiica mea tocmai a pășit în clasa a 5-a. Este entuziasmată pentru că revine la școală după o vacanță plină și așteaptă cu nerăbdare să-și revadă colegii.
Este foarte curioasă și tot timpul își găsește ceva de făcut. În ultimele zile de vacanță îi fac însă o recomandare: să citească „Cei trei Muschetari”. A mai citit ea și până acum, dar prefera „Harry Potter”, „Cronicile din Narnia”, volumele din seria „Pollyanna” sau cărțile din seria „Povești nemuritoare”.
Știind că urmează să schimbe foarte mult genul de aventură pe care o să-l regăsească în roman, îi spun câte ceva doar așa, ca să-i stârnesc curiozitatea. Și are impactul așteptat. Maria nu lasă cartea din mână până nu o citește pe toată. Așa e ea. Așa face de fiecare dată. Când îi place ceva se concentrează asupra acelui lucru aproape obsesiv.
Dar nu sunt așa toți copiii?
O încurajez cât pot de des să insiste asupra oricărui lucru pe care îl începe până îi reușește și să nu renunțe niciodată la a deveni cea mai bună variantă a sa.
Chiar azi, pe când făceam o plimbare cu ea și frățiorul ei, Petru, mă întreabă:
-Tata, când erai mic, aveai vreo materie care să nu-ți placă? Sau aveai vreun moment când, pur și simplu, nu aveai chef să-ți faci temele?
Când am ocazia să prind firul unei conversații prin care să o motivez să învețe sau să-i explic cum să învețe, mă agăț imediat de ea. Sunt bucuros să-i povestesc despre mine, ca să aibă ocazia să mă cunoască și de aceea sunt întotdeauna sincer dar insist asupra lucrurilor pe care vreau să le evidențiez.
-Ei, Maria, cu siguranță că am avut materii mai mult sau mai puțin preferate. Nu știu… e mult de atunci. Acum am impresia că mi-au plăcut toate. Dar nu e așa. Îmi aduc însă aminte cum învățam: de exemplu, la matematică aveam niște culegeri celebre pe vremea aceea, autorul fiind Grigore Gheba. Exercițiile nu erau tocmai ușoare dar existau răspunsuri la finalul cărții sau chiar în dreptul exercițiului. După ce rezolvam exercițiul comparam rezultatul meu cu cel din carte. Dacă era același, simțeam un sentiment de satisfacție, mă simțeam deștept și creștea foarte mult încrederea în mine. Știam că pot rezolva orice fel de exerciții și treceam repede la următoarele. Chiar și atunci când nu aveam același rezultat cu cel din carte, nu mă lăsam păgubaș. Reluam exercițiul fiind atent la ordinea efectuării operațiilor, la folosirea parantezelor și, bineînțeles, prima dată verificam dacă am copiat corect exercițiul sau dacă am efectuat corect calculele.
-Și temele erau din manual sau din culegeri?
-De obicei temele erau din manual, dar noi puteam folosi orice culegere aveam pentru munca suplimentară.
Fac o mică pauză și realizez că Maria face parte dintr-o generație de sacrificiu. Este generația care a experimentat pentru prima dată clasa zero sau clasa pregătitoare.
Nu știu cum se face, dar „ministerul” a fost luat prin surprindere de această clasă. Parcă nu știau că o întreagă generație de elevi avea să înceapă școala mai devreme cu un an.
Prin urmare, „Doamna” i-a așteptat în clasă cu bunătate și fișe de lucru… pentru că manualele lipseau cu desăvârșire.
Iar povestea s-a repetat an de an.
Chiar și acum, în luna noiembrie, la clasa a 5-a nu există manuale la limba și literatura română și, evident, la matematică.
Asta este frustrarea mea: că trebuie să-mi trec copiii printr-un sistem care pune pe primul loc pe oricine, dar nu pe copii. Dacă ar exista cadrul legislativ, aș opta pentru educarea lor acasă. Dar acesta nu există.
În schimb, fac tot posibilul pentru a le oferi cea mai bună educație în condițiile date.
Trebuie să-i ajut să treacă prin acest sistem de educație formală fără să-și piardă calitățile native și în același timp trebuie să-i ajut să-și descopere drumul lor în viață.
Iar asta va fi partea cea mai grea.
Îmi privesc copiii și mă întreb cum va arăta viitorul lor.
Știu un lucru cu certitudine: viitorul lor trebuie construit în jurul unei pasiuni.
Alternativa este să schimbe locurile de muncă în căutarea serviciului perfect. Vor începe entuziasmați de posibilitățile de dezvoltare a carierei, de colegi sau de condițiile de muncă (asta în cazul în care nu vor accepta prima slujbă ce le iese în cale pentru a-și putea plăti facturile), după care lucrurile vor fi în regulă o perioadă mai mică sau mai mare de timp.
Apoi se va instala rutina. Apar conflictele interioare care se vor proiecta și în exterior. Încet dar sigur, cariera aleasă nu îi va mai reprezenta și cu prima ocazie o vor lua de la capăt făcând, poate, aceleași greșeli.
De ce spun că viitorul lor trebuie construit pornind de la o pasiune?
Pentru că, atunci când faci ceva ce îți place, nu simți cum trece timpul. Ești aproape supărat că trebuie să întrerupi activitatea ca să mănânci sau pentru că e deja noapte și trebuie să mergi la culcare.
Noua zi o începi cu entuziasm pentru că abia aștepți să începi acea activitate care îți place.
Și când îți place ceva și faci acel lucru zilnic, învățând tot timpul despre acel lucru este evident că devii din ce în ce mai bun iar după un timp vei fi expert în acel domeniu.
Și experții sunt foarte bine plătiți (deși avem și aici o discuție).
Prin urmare, care este soluția unei educații de calitate în condițiile date?
Crede-mă că nu dețin soluția perfectă. Poate iau multe decizii greșite și nu-mi dau seama. Dar educația este un proces din care învățăm cu toții.
Așa că m-am hotărt să folosesc acest spațiu în mod diferit de acum încolo.
Voi împărtăși pe acest blog experiențele de învățare ale copiilor, voi povesti din experiența mea și din a altora, voi discuta teme de interes pentru cei aflați în aceeași situație ca mine.
Ca să pot fi cu adevărat de ajutor, voi crea tutriale video cu lecțiile care pot ridica unele dificultăți de învățare copiilor.
În încheiere vreau să-ți spun că îmi doresc să avem un dialog constructiv. Din păcate a trebuit să închid comentariile din cauza sutelor de mesaje spam care au invadat site-ul.
De aceea, vom face schimb de experiență pe facebook, pe pagina „Copil Isteț”.
Ca să știi când voi posta următorul articol, completează formularul de mai jos!

 

Intră în comunitatea noastră!

* indicates required



Facebook Comments
Acest articol a fost publicat în educație. Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.