Viața la țară – 3

Moș Frem vine încetișor, sprijinindu-se într-un băț și se așază cuminte la coadă. Unul din inginerii de la APIA îl vede.

– Bage, ce e cu matale aici?
– Să pun dosarul, să-mi iau și eu subvenția pentru cai…
– Păi câți ani ai?
– 80…
– Mulți înainte dar la 80 de ani de ce mai ții cai?
– Păi nu am cu ce să aduc fânul!

*

„Veșnicia s-a născut la sat” –Lucian Blaga.

Nu am înțeles prea bine ce a vrut să spună. Apoi am crescut și am revenit din ce în ce mai rar în satul în care am copilărit.

Când și când mă mai plimb prin țarină, arunc o privire asupra pământurilor pe care le munceam an de an cu nu foarte mult timp în urmă.

În mod ciudat, în ultimii 15 ani, parcă nu am plecat doar eu. Văd hectare întregi de pământ nemuncite. Dealurile sunt acum de o frumusețe uniformă, se mai văd urme ale gardurilor ce împrejmuiau parcelele mai mici de teren iar pământul cultivat formează niște petice răzlețe ce fac notă discordantă cu întinderea aproape sălbăticită a dealurilor.

Merg fără grabă o oră fără să zăresc pe nimeni. Mintea mea vedea umbrele zecilor de oameni de acum 20 de ani care se întorceau acasă după o zi de muncă. Aud în urechi zăngănitul clopotelor de la gâtul vacilor și-mi revăd tovarășii de joacă. Mă las purtat de gânduri și de pași.

Apoi zăngănitul clopotelor devine real. Ciulesc urechile și mă opresc din visare. Am ajuns aproape de vârful dealului și clopotele se aud din ce în ce mai tare. Chiar și vocile oamenilor ce însoțesc animalele devin clare și încep să capete un timbru cunoscut. În următoarele secunde îl zăresc pe cel ce se agita și îl recunosc imediat.

– Oooooo… Salut Gabi! Ai venit pe acasă?

– Da Dumitre. Nu-mi vine să cred ce mare ești! Dacă nu-ți auzeam glasul nu te recunoșteam!

– Așa e, nu ne-am văzut de mult!

– Totuși, când am mai venit pe acasă nu te-am văzut. Poate ai fost tot prin Țarină?

– A, nu! Anul trecut m-am întors din Spania cu frații mei și ne-am făcut o fermă de animale… că pământ avem destul!

– Și ai fost mulți ani plecat?

– Da, vreo opt ani. Dar s-au stricat treburile și acolo. Am stat ultimele două luni fără loc de muncă și banii au început să se ducă. Atunci ne-am hotărât să ne întoarcem și să facem acasă ce făceam la urma urmei și acolo. Dar nu știu de ce, aici nu merge ca dincolo, ceva nu se leagă…

Revin spre sat în compania lui Dumitru, a vacilor și a băiatului pe care-l plătește ca să-l ajute. Am reușit chiar să-mi fac o părere simplă despre ce nu merge: în Spania era plătit cu peste o mie de euro pentru munca pe care o făcea. Nu era treaba lui de unde vin banii. Aici, toată munca trebuie valorificată. Deși e un băiat muncitor, se pare că-i lipsesc abilitățile antreprenoriale dar din ce-mi povestește, învață!

Cursul vieții lui Dumitru urmează un tipar. Din păcate se încadrează în marea categorie a oamenilor pe care școala nu i-a ajutat prea mult în viață.

Sir Ken Robinson spune despre școli că se concentrează pe educația academică și nu pe dezvoltarea creativității individului. Din păcate analiza lui scoate la iveală marele minus al educației publice: cine nu se descurcă bine în sistem este marginalizat, etichetat ca fiind prost iar drumul lui în viață va fi marcat de perioada școlarizării. Din punctul acesta de vedere, școala a eșuat. Și totuși, societatea va spune că individul neșcolarizat este cel care a eșuat.

Mi-aș fi dorit ca povestea lui Dumitru să fie asemănătoare cu a lui Richard Branson, celebrul antreprenor în serie care a renunțat la școală încă din adolescență pentru a porni și dezvolta sute de afaceri.

Din păcate, unii dintre prietenii mei din copilărie, mai mult sau mai puțin apropiați, au urmat același tipar: au renunțat la școală, au muncit „pe lângă casă” până în jurul vârstei de 20-25 de ani, apoi au ales să muncească în străinătate.

Moda plecării la muncă în străinătate are efecte pe termen lung și pe mai multe planuri, pe care nu vreau să le descriu aici.

Mai târziu voi vorbi însă despre cei rămași acasă, în special despre copii.

Acum însă aș vrea să împărtășești cu noi părerea ta legată de sistemul de educație ideal și cum ar trebui să ne pregătească pentru viață.

Și nu uita: dacă nu te-ai abonat încă, o poți face completând formularul de mai jos.

Intră în comunitatea noastră!

* indicates required



 

Facebook Comments
Acest articol a fost publicat în educație. Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.