Schimbarea

În primul rând trebuie să ai un model, un mentor care a fost în situația ta și a ajuns unde vrei tu să ajungi iar acesta să fie acolo pentru tine atunci când ai nevoie.

Pentru mine modelele au fost autorii cărților pe care le-am citit. M-au impresionat doi oameni în mod special: Robert T. Kiyosaki și Pera Novacovici.

Robert Kiyosaki este autorul cărții „Tată bogat, tată sărac” și apoi a unei întregi serii de cărți de educație financiară pentru toată familia.

Pentru mine, cartea de căpătâi este „Cadranul banilor”, a doua din această serie și prima carte de educație financiară pe care am citit-o până atunci. Poate din cauza aceasta a și avut un efect atât de puternic asupra mea.

Cum nu aveam acces la mentori în viața de zi cu zi, mi-am ales unul virtual. Am devenit fascinat de noua lume pe care am descoperit-o și am început să o studiez.

Fiind receptiv la subiectele legate de bani, educație financiară, vânzări, marketing, dezvoltare personală, nu las să-mi scape printre degete vreo carte fără să o citesc.

Dar, la un moment dat observ că bat pasul pe loc. Era la sfârșitul anului 2010 și tocmai am demarat proiectul „Copil isteț”. Deși îmi doream să dezvolt o afacere în educație la nivel național și apoi, de ce nu, internațional, am descoperit că, de fapt munceam de zor de dimineața până seara pentru încă un salariu.

Am descoperit că nu dezvoltam o afacere, ci că mi-am creat un al doilea loc de muncă. În loc să construiesc conducte, căram găleți.

Am descoperit că nu aveam abilitățile necesare dezvoltării unui sistem.

Conflictele interioare încep să apară și, ghici ce? Primesc pe email un mesaj de încurajare care conținea cărțile „Descoperă-ți vocația” și „Puterea ta interioară”, în format pdf, scrise de Pera Novacovici, un tânăr din Timișoara care avea și el vise mari.

Și muncea de zor la visele lui. Din momentul acela, am început să-l urmăresc. Știu despre el foarte multe lucruri, pe care chiar el le repetă iar și iar în emailurile pe care le trimite regulat sau în articolele de pe blogul lui, http://www.personalitatealfa.com/blog.

Acum știu că, în 2010 nu câștiga încă suficienți bani online astfel încât să se poată întreține. Și tot acum, din spusele lui știu că a generat vânzări de peste un milion de dolari în ultimii 4 ani.

L-am urmărit crescând și mi-am dat seama că e timpul să pun în practică tot ceea ce am învățat în acești ultimi ani.

Mai știu și direcția în care vreau să dezvolt proiectul „Copil isteț”.

În primul rând, am în minte crearea unui sistem care să funcționeze pe pilot automat.

Cum toate lucrurile, de la articole pe blog, la crearea de produse și administrarea platformelor le fac singur, e clar că mă voi mișca încet la început. Dar asta e de fapt ideea: să reușesc în demersul meu și să documentez fiecare pas, de la cumpărarea domeniului și crearea site-ului ce va găzdui produsele, până la crearea unei echipe sau a produselor și răspândirea lor pe internet.

Din 2010 am avut 2 mentori: Kiyosaki și Pera.

Din păcate, interacționam cu ei mai mult prin intermediul cărților pe care le-au scris.

Din fericire, internetul apropie oamenii, iar Pera este obișnuit să răspundă comentariilor sau mesajelor scrise de cititorii săi. Și astfel, deși nu mă cunoaște personal, eu fiind unul din cei peste o sută de mii de urmăritori, s-a creat o legătură, iar această comunicare m-a făcut să merg mai departe.

Așadar, iată pe scurt planul meu: am la dispoziție 90 de zile în care să fiu prezent zilnic pe net. Scopul meu este acela de a documenta fiecare pas făcut pentru demararea proiectului online.

Voi pune în practică tot ce am învățat de la Pera și acolo unde este posibil voi pune o legătură/trimitere spre materialele care m-au ajutat.

Dar de ce a trebuit să aștept 9 ani ca să mă apuc de treabă?

Cred că e momentul să pun cărțile pe masă. Nu o fac pentru a mă scuza, nu pentru a-mi plânge de milă, ci o fac pentru mine.

Pe cât de ușoară, frumoasă și lipsită de griji mi-a fost copilăria, perioada de formare, pe atât de grea a fost viața de „om mare”, imediat după terminarea studiilor.

La început nu mi-am dat seama ce se întâmplă, dar când am conștientizat că sunt pe o pantă descendentă periculoasă era deja prea târziu. Trebuia să mă descurc cu ce aveam, în noile condiții date. Poate nu mi-am dat seama ce se întâmplă din cauză că procesul a fost lent și a decurs în mod natural.

Să-ți povestesc…

…în articolul următor 🙂

Facebook Comments
Acest articol a fost publicat în școala vieții. Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.