Cum încep

Aceasta este partea cea mai frumoasă a procesului de transformare a propriei vieți. Și totul începe cu o întrebare la care se cere să dai un răspuns scris: cum va fi viața ta peste 15 ani?

Am făcut și eu acest exercițiu. Nu este invenția mea. Am intrat în contact cu el pentru prima dată la o prezentare de oportunitate a unei afaceri în sistem MLM.

Persoana care a făcut prezentarea a insistat ca fiecare din cei prezenți să spună în câteva cuvinte cum și-ar dori să arate viața lor. Fiecare dintre noi putea să spună orice.

Condiția era ca gândurile noastre să nu fie limitate de grija banilor, a timpului, sănătății sau oricăror alți factori externi.

A fost amuzant și relaxant dar nu am luat prea în serios exercițiul la momentul respectiv.

Nici nu prea știam ce să cred despre astfel de activități. Dar am luat în serios recomandarea de a citi cărți de dezvoltare personală, educație financiară, biografiile oamenilor celebri și să învăț din experiența altora.

Și am redescoperit exercițiul proiectării vieții ideale în majoritatea cărților care tratau subiectele de mai sus.

Motivația efectuării acestui exercițiu este simplă. Să presupunem că vrei să tragi cu arcul.

Ce faci mai întâi?

Păi, e simplu: iei arcul, pui săgeta și tragi. Apoi admiri zborul frumos al săgeții.

Tot ce trebuie să faci este să ai grijă să nu-i rănești pe alții, pentru că nu prea contează unde ajunge săgeata.

Ce se întâmplă dacă adaugi un ingredient: ținta?

Bineînțeles că totul devine mult mai interesant.

Acum contează foarte mult în ce direcție și sens lansezi săgeata, chiar dacă nu nimerești ținta. În mod garantat este mult mai interesant decât să tragi la întâmplare!

De ce nu ai aplica acest principiu simplu și în propria viață?

Proiectarea vieții ideale reprezintă ținta spre care tragi.

Chiar dacă te abați din drum, chiar dacă îți schimbi planurile și obiectivele în timpul călătoriei, cel puțin se păstrează direcția și sensul propriei vieți. Având în minte un vis pentru care lupți, există foarte mari șanse ca visul să ți se împlinească, iar riscul de a rătăci, de a-ți trăi viața în derivă este foarte mic.

Iată ce spun despre acest exercițiu doi dintre cei mai valoroși autori, cu rezultate deosebite în domeniile lor de activitate:

• „Gândiți-vă unde ați sta ca să citiți această carte, peste 15 ani, dacă ați duce viața ideală. Ce fel de oameni s-ar afla în jurul dumneavoastră? Cum arată mediul în care vă aflați? Ce-ați face într-o zi sau într-o săptămână obișnuită? Nu vă preocupați de fezabilitatea creării unei astfel de vieți ideale. Lăsați pur și simplu imaginea să se formeze și instalațivă în centrul ei. Încercați să faceți un fel de „compunere liberă” pe tema acestei viziuni asupra dumneavoastră peste 15 ani, sau înregistrați-o pe casetă sau vorbiți despre ea cu un prieten de încredere. Atunci când fac acest exercițiu, mulți oameni relatează că au trăit un moment energizant, că s-au simțit mai optimiști decât fuseseră câteva clipe mai devreme. Genul acesta de anticipare a unui viitor ideal poate fi un instrument puternic pentru depistarea posibilităților reale de schimbare din viața noastră.”
INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ÎN LEADERSHIP-
DANIEL GOLEMAN

• „ …, vă rog să căutați un loc retras unde nimeni să nu vă deranjeze. Faceți abstracție de orice preocupare în afara lecturii acestor pagini și de ceea ce am să vă invit să faceți. Nu vă gândiți nici la programul dv, nici la prieteni. Concentrați-vă alături de mine, cu mintea cât mai deschisă. Vedeți-vă –cu ochii minții– în drum spre înmormântarea unei persoane apropiate și iubite. Imaginați-vă conducând mașina, oprindu-vă în dreptul capelei, parcând mașina și ieșind din ea. Intrând în capelă, observați florile, ascultați acordurile de orgă în surdină. Priviți fețele prietenilor și ale familiei în timp ce înaintați. resimțiți durerea tuturor față de pierderea pe care ați suferit-o. Dar și bucuria de a fi împărtășit cu cel plecat o viață în comun, bucurie ce o simțiți radiind din inimile lor. Ajuns în dreptul sicriului, vă uitați înăuntru și… stați față în față cu dv! E înmormântarea dv, peste trei ani. Toți cei prezenți au venit să-și exprime prețuirea, sentimentele și respectul față de viața dumneavoastră. Vă așezați, așteptând începerea serviciului divin; vă uitați la program. Patru vorbitori vor lua cuvântul. Primul e un membru al familiei sau o rudă apropiată –copii, frați, surori, nepoți, mătuși, veri și bunici veniți din toate colțurile țării pentru a asista la funeralii. Al doilea vorbitor e un prieten, cineva în stare să vă caracterizeze personalitatea. Cel de-al treilea e un coleg de breaslă. Și al patrulea vine din partea comunității bisericești unde ați activat. Acum vă reculegeți o clipă. Ce v-ar plăcea să spună fiecare dintre acești vorbitori despre persoana, despre viața dumneavoastră? Cum vă veți recunoaște în cuvântul lor ca soț, soție, tată sau mamă? Ce fel de fiu, fiică sau văr? Ce fel de prieten? De colaborator? Ce fel de caracter v-ar plăcea să fi văzut ei în dumneavoastră? Ce contribuții, ce realizări a-ți dori să-și reamintească? Priviți cu atenție la cei din jurul dv: v-ar fi plăcut să fi adus o schimbare –firește, în bine– în viața lor? Care anume? Înainte de a vă continua lectura, acordați-vă un minut pentru a nota impresiile. Vă va fi de mare ajutor mai târziu.”
EFICIENȚA ÎN 7 TREPTE-
STEPHEN R. COVEY

Am un obicei: acela de a face toate exercițiile pe care le întâlnesc în cărțile pe care le citesc.

Notez de regulă ceea ce scriu într-un același caiet și revin din când în când asupra notițelor.

Bineînțeles că și exercițiile de mai sus au fost făcute cu aceeași conștiinciozitate, deși seamănă relativ între ele.

Rezultatul a fost acela că am reușit pentru prima dată în viață să-mi stabilesc valorile și principiile.

Mai mult, mi-am descoperit misiunea, iar acțiunile mele actuale sunt conform misiunii pe care mi-am dat-o singur.

Poate nu am muncit niciodată în viața mea la fel de mult ca în ultimii ani, dar în același timp, niciodată până acum nu m-am simțit mai liber.

*

O zi obișnuită –așa cum e acum

Îmi place să mă trezesc dimineața devreme. Mi-ar plăcea să mă trezesc la 4 dimineața, dar de obicei, când nu sunt obosit, mă trezesc pe la 5 sau 6. Ziua este caracterizată de cuvântul rutină. Dacă scad din cele 24 de ore timpul petrecut la serviciu, cu mâncatul, cumpărăturile sau timpul pierdut pe drum, îmi mai rămân 2-3 ore în care să fac ce vreau. De multe ori, rutina îmi consumă și timpul acesta. Reușesc să-mi măresc timpul liber în week-end, dar de multe ori nu mai am energia necesară pentru a face ceva.

O zi obișnuită –așa cum îmi doresc

Mă trezesc devreme, la 4 dimineața și am suficient timp să scriu sau să citesc până la ora 7, când îi trezesc pe copii ca să meargă la școală.

Prima parte a zilei este rezervată proiectelor apoi, după-amiaza este pentru familie. Mergem împreună să ne plimbăm prin oraș, poate la teatru sau la un film. Am timp chiar și pentru o oră de somn iar seara meditez și-mi fac planul pentru a doua zi.

Pentru a mă odihni corect, trebuie să merg devreme la culcare, în jurul orei 21 sau 22. În week-end facem drumeții scurte, iar în vacanțele copiilor mergem peste tot prin lume.

Lucrurile spuse mai sus sunt puține și nu reflectă decât vag stilul de viață pe care mi-l doresc. În realitate, viața este mult mai complexă și trebuie să țin cont în primul rând de educația copiilor, apoi de asigurarea tuturor celor necesare pentru o copilărie fericită.

Deci, asigurarea unui ambient plăcut în care copiii să se dezvolte este absolut necesar.

Dar asta avem deja.

Ceea ce-mi doresc este eliberarea propriului timp de sub jugul slujbei sigure și prost plătite.

Din păcate, nu pot să-i învăț pe copii asta, pentru că nu am făcut-o nici eu. Nu pot vorbi despre ceva ce nu cunosc, dară-mi-te să mai dau și sfaturi!

De asta vreau să reușesc în demersul meu: ca să pot spune: uite, eu așa m-am eliberat!

Vreau ca exemplul meu să fie un imbold pentru alții, asemenea mie, care tot amână să-și pună talentele în valoare.

Dacă eu pot, poate oricine!

Intră în comunitatea noastră!

* indicates required



Facebook Comments
Acest articol a fost publicat în educație, școala vieții. Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.