Comoara

Da, e adevărat! Am descoperit cea mai mare comoară!

Și dacă ai știi de câte ori am fost informat despre existența ei, de câte ori am primit mesaje pe email care-mi arătau cu lux de amănunte unde se află comoara aceasta și eu am ignorat-o cu desăvârșire!

„Da, da, știu… alt deștept care-mi spune că cea mai mare comoară este în noi, în sufletul nostru, în capul nostru!”

Asta era reacția mea de cele mai multe ori. Atitudinea asta arogantă a omului care le știe pe toate m-a ținut legat și m-a făcut să bat pasul pe loc ani la rând.

Adevărul e că nu înțelegeam cum poți să devii bogat dacă îți găsești comoara interioară. Și acesta era motivul pentru care bogăția nu a apărut în viața mea, pentru că nu am văzut bogăția din interiorul meu.

Această comoară nu se dezvăluie în același fel tuturor oamenilor.

Pentru că nu toți oamenii se îmbogățesc la fel. Fiecare om are povestea lui de succes și fiecare om are propriile experiențe care l-au îmbogățit.

Mai sus am amintit de comorile care ne înconjoară dintotdeauna și care erau „ascunse” la vedere.

Cum să văd frumusețea locului în care am copilărit prin ochii unui străin? Aș vrea să spun lumii întregi despre dealurile, văile și priveliștile care mi-au fermecat copilăria, dar gândesc că ar trebui ca altcineva să facă asta.

Adică: „dacă s-ar face un traseu turistic de la Cascada Bigăr la Morile de Apă cu ocol prin Cheile Nerei!” sau „dacă s-ar face niște pensiuni pentru turiști”, „dacă s-ar accesa fonduri europene pentru promovarea turismului”, cu alte cuvinte, dacă ar face altcineva ceva, orice dar nu cumva să mă deranjeze pe mine!

Eu nu pot face nimic, eu sunt un caz special pentru că nu am avut norocul să mă nasc în familia care trebuie, în timpurile care trebuie, în locul care trebuie, eu nu am bani, relații, noroc etc.

Eu nu pot să-mi asum responsabilitatea pentru nimic pentru că nu sunt în postura de a conduce, de a iniția ceva, un proiect oricât de mic, pentru că eu nu sunt omul care să fure, nu sunt oportunistul care să-și calce prietenii în picioare pentru a avansa social și material…

După cum vezi, sunt plin de prejudecăți și convingeri nesănătoase care nu fac altceva decât să mă țină pe loc.

Dar Dumnezeu mă iubește și mi-a deschis mintea.

Dacă ai citit și articolele anterioare, ai aflat deja că drumul spre propria descoperire a fost greu, presărat de încercări exterioare și interioare.

În clipa în care am deschis ochii minții, acolo unde înainte erau probleme, acum am văzut soluții.

Când am încetat să-mi plâng de milă am preluat cu adevărat controlul asupra propriei vieți.

Am început să-mi scriu singur povestea vieții, nu să asist pasiv cum o scriu alții pentru mine. Adică am început să iau decizii.

Prima decizie a fost de a reacționa diferit în fața provocărilor. Dacă cineva îmi spunea că nu pot face un lucru, eu mă întrebam „cum aș putea să fac acel lucru?”.

E simplu să spui „aș scrie o carte dar nu am timp.” Adică aș face ceva dar găsesc repede o scuză ca să nu fac nimic.

În schimb ai putea spune: „aș scrie o carte, deci trebuie să-mi fac timp pentru asta”!

Acesta este secretul: să te întrebi cum poți obține ceea ce vrei.

Dacă cineva îți spune că trebuie să te întinzi cât ți-e plapuma, tu să-l asculți: să te întinzi cât ți-e plapuma… apoi să-ți faci o plapumă mai mare.

Este vorba despre atitudine!

Facebook Comments
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.