Învățați, învățați, învățați…

Un nou an vine cu noi provocări. Pentru majoritatea copiilor, luna ianuarie nu este atât de stresantă pentru că se termină primul semestru și urmează încă o scurtă vacanță la începutul lunii februarie.

Pentru copiii care sunt interesați de rezultatele lor școlare, există provocarea de a învăța cât mai bine. Și vor învăța așa cum știu, așa cum au văzut că fac alții, cum le-au spus părinții sau dascălii.

Pentru mine, provocarea cea mai mare este de a-i îndruma cât mai bine pe cât mai mulți copii prin acest proces numit „învățare”.

Eu am părerile mele legate de acest subiect. Dar este un subiect vast și am căutat pe net o formulare care să mă ajute să exprim cât mai bine cel puțin o idee despre învățare.

Am găsit multe informații, am făcut câteva capturi de ecran și apoi am decupat doar partea care conținea definiția învățării. Iată câteva exemple:

Să găsești definiții este ușor.

M-am întrebat cum pot aceste definiții să-i ajute pe copii să învețe. Este clar că definițiile aste nu au fost scrise pentru copii. Nici măcar pentru părinți. Ar fi de interes pentru studenții care se pregătesc pentru o carieră în educație dar în cazul proiectului pe care vreau să-l dezvolt eu, este un drum înfundat. Adică m-am întrebat cum poate o definiție să-i ajute pe copii să învețe mai bine. Am citit mai departe ca să găsesc acea formulare care să mă ajute dar nici restul conținuturilor nu erau expuse într-un limbaj mai simplu.

De ce trebuie să fie așa greoaie literatura de specialitate?

Autorii mei preferați din online, Pera Novacovici și Daniel Zărnescu au multe articole dedicate educației în general și educației prin joc în particular dar nu am vrut să-i plagiez.

Mi-am adus aminte de Clarisa.

Cine e Clarisa?

Este o fetiță care a intrat într-o zonă a învățării accelerate și cazul ei este expus în cartea „Codul talentului” scrisă de Daniel Coyle.

Am fotografiat trei pagini din carte și le atașez mai jos. Vei înțelege ce este învățarea urmărindu-i povestea.

Da, este adevărat că nu este o definiție pe trei rânduri dar este cea mai bună ilustrare a magiei care se produce atunci când îți dorești să înveți ceva.

Povestea Clarissei m-a inspirat să dau o direcție nouă unor proiecte mai vechi.

O să-ți spun cum.

Am întâlnit și eu o variantă a poveștii Clarissei. Întâmplarea e reală iar Clarisa este prietena fiicei mele, Maria. Este o fetiță din clasa a 5-a și m-a rugat să o ajut să se pregătească pentru teza de la matematică.

Ca să-mi fac o idee despre nevoia ei urgentă, o rog să-mi arate caietele de la clasă. În timp ce recapitulam o parte a materiei ce i se părea mai greoaie, mama Clarisei îmi aduce mai multe culegeri de matematică.

În acel moment am înțeles exact nevoia Clarisei.

Și nu e vorba despre capacitatea ei de învățare, despre culegerile pe care le are sau despre persoana care o ajută.

Este vorba despre nevoia de a învăța împreună cu cineva.

Maria și Clarisa erau împreună la aceeași masă. Maria este clasa a 6-a și lucra după altă culegere. Clarisa rezolva exerciții și parcă nu avea nevoie de ajutorul meu. Se oprea din când în când pentru a corecta o greșeală apoi continua să lucreze alte exerciții asemănătoare.

În timpul acesta mă întrebam cum ar fi dacă ar avea acces la o comunitate de copii care să învețe împreună, necondiționați de prezența fizică în același loc și în același timp. O comunitate în care să-și împărtășească progresul fără frica de a fi criticați și în care să fie îndrumați să învețe.

Ajuns acasă am creat un grup închis pe Facebook, numit „Să învățăm împreună”.

Este modul în care vreau să-i ajut pe copiii din această comunitate să-și consolideze cunoștințele sau să recupereze materia la matematică (deocamdată).

Mi-ar plăcea ca această comunitate să crească așa că o să te rog să distribui adresa grupului pentru a ajunge la un număr cât mai mare de copii care au nevoie de ajutor. Și evident, orice sugestie este binevenită, deci comentează cu încredere!

Facebook Comments
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.